mă alint
nu-s gras, nu-s slab
sunt exact cât trebuie ca să nu prezint risc pentru nicio fantezie.
un echilibru instabil, ca balanța de la cântarul din piață

am ochelari –
dar cine n-are?
(ochelarii sunt precum cârnaţii în lista de cumpărături:
nu că-i vrei neapărat,
dar îţi trebuie)

tricourile îmi vin bine
ea le alege
nu știu cum reușește — cred că știe măsura
și (nu c-o acuz), dar cu asta
cam face paradă

nu-mi zice iubitule
niciodată
și sper să nu o facă vreodată
avem amândoi alergie la dulcegării
(adică eu am,
iar ea nu are chef de reacții adverse)

cu toate astea n-a comentat când m-a văzut că plâng la Titanic
(și nici nu m-a întrebat de ce,
iar asta e, paradoxal,
cea mai bună întrebare pe care nu mi-a subliniat-o vreodată)

chipurile n-a râs
(pentru că)
m-a lăsat să-mi manifest liber
trăirile
(cred totuşi că m-a şi studiat un pic
– cu aerul cu care un mare poet -de formaţie fixă- studiază o aşezare execrabilă în pagină –
experimentând o
combinație acră de milă, curiozitate și cinism
educat)

mai mult,
colac peste lacrimă,
m-a încurajat să mai văd și alte producţii
(cinematografice)
pe care
nu se supără când le critic –
cu sarcasm, cu aplomb, cu « așa ceva nu se face !»
doar încuviințează,
ca o psihanalistă

mă alint. da.
îi zic toate opiniile mele politice
şi ea mă ascultă
și-n timp ce le rostesc, încep să mă dezic de ele
şi nu mă contrazice

tace
ca un câmp de lavandă: discret, frumos mirositor
și periculos de înțelept —
că lavanda așa e:
la început îți ia ochii, largă și promițătoare, pe un câmp fără margini,
apoi o simți discret și incitant aplicată pe la urechi,
te seduce cu aromă de început curat,
până te saturi de ea și începi să preferi cu totul alte săpunuri.
și sfârșește, inevitabil,
într-un săculeț agățat de cui,
printre chiloți și șosete de lână,
pe care, sincer, nici nu mai știi
de ce dracu’ trebuie să le protejezi în asemenea hal.

mă alint
am lângă mine persoana perfectă –
a zis da fără întrebări administrative.
(câte calorifere avem, dacă avem termopane
sau dacă certificatul energetic are clasa obţinută
pe bune)
și-atunci,
de ce sunt nemulțumit?

haidi bre...
că nu ţi-a cerutără nimeni
toată filozoficeala asta — da’ păi ce-ți veni?
nu ÅŸtiu.

mă alint!